Pe rețelele sociale circulă ideea că răcirea orezului, pastelor sau cartofilor ar elimina carbohidrații. Afirmația este exagerată. Răcirea poate transforma o parte din amidon într-o formă mai greu de digerat în intestinul subțire, numită amidon rezistent, dar alimentul continuă să conțină energie și carbohidrați.
În timpul gătirii, amidonul absoarbe apă și devine mai ușor accesibil enzimelor digestive. La răcire, o parte se reorganizează printr-un proces numit retrogradare. Această fracțiune poate ajunge în colon, unde este fermentată de bacterii. Cantitatea formată diferă după soi, gătire, durata răcirii și reîncălzire.
Efectul nu este identic pentru toată lumea
Unele studii au constatat un răspuns glicemic mai mic după anumite alimente gătite și răcite, în timp ce altele nu au găsit o reducere relevantă. La persoanele care folosesc insulină, schimbarea răspunsului glicemic poate necesita atenție: un studiu cu orez răcit la persoane cu diabet de tip 1 a observat mai multe episoade de hipoglicemie după masa testată. Nu modifica doza de insulină pe baza unui truc alimentar fără recomandarea echipei medicale.
Metoda poate fi folosită ca parte a pregătirii meselor, nu ca „dietă”. Combină amidonul cu legume, proteine și grăsimi nesaturate și urmărește porția totală. Fasolea, lintea, ovăzul și cerealele integrale oferă fibre și amidon rezistent fără să fie nevoie de ritualuri complicate.
Siguranța alimentară este esențială, mai ales pentru orez. Răcește resturile repede, pune-le în recipiente puțin adânci și păstrează-le la frigider. Nu lăsa orezul gătit ore întregi la temperatura camerei, deoarece sporii unor bacterii pot supraviețui gătirii. Reîncălzește numai porția necesară până devine fierbinte în întregime și respectă recomandările locale privind timpul de păstrare.