Anxietatea socială este asociată, de obicei, cu timiditatea, retragerea și evitarea. Un studiu publicat în Personality and Individual Differences sugerează însă că această imagine e incompletă: pentru o parte dintre adolescenți, frica de respingere nu se vede prin tăcere, ci prin reacții „zgomotoase” — impulsivitate, ostilitate, chiar agresivitate.
Cercetarea, realizată de o echipă de la McMaster University și preluată de PsyPost, arată că aproximativ un sfert dintre adolescenții cu anxietate socială se încadrează într-un profil atipic, în care vulnerabilitatea se combină cu comportamente defensive și trăsături narcisice accentuate.
Mollie J. Eriksson, doctorandă în laboratorul Child Emotion coordonat de Louis Schmidt (McMaster University), explică faptul că mult timp s-a plecat de la ideea că anxietatea socială înseamnă aproape exclusiv timiditate și evitare. Definițiile clasice ale fobiei sociale au influențat nu doar felul în care problema a fost descrisă, ci și modul în care a fost cercetată. În viața reală, spun autorii, mulți adolescenți nu „dispar” din situațiile sociale, ci reacționează vizibil atunci când se simt evaluați, respinși sau umiliți.
Cum a fost făcut studiul
În analiză au fost incluși 298 de adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani, cu o distribuție aproape egală între fete și băieți. Datele au fost colectate prin chestionare online, în care participanții au raportat:
- nivelul de anxietate socială
- felul în care se raportează la ei înșiși și la ceilalți
- impulsivitatea și agresivitatea
- trăsături narcisice, evaluate pe două direcții
Narcisismul a fost măsurat atât ca narcisism vulnerabil (stimă de sine fragilă, hipersensibilitate la critică), cât și ca narcisism grandios/vizibil (nevoia de validare, sentiment de superioritate).
Pentru a înțelege tiparele, cercetătorii au folosit o metodă de analiză care grupează adolescenții în funcție de asemănările dintre trăiri și comportamente. Avantajul: nu rămâi doar cu o medie sau o corelație, ci vezi profiluri distincte, mai apropiate de realitatea din cabinet și din școală.
Trei profiluri, trei feluri de a trăi anxietatea socială
1) Profilul „bine adaptat” (aprox. 46%)
Cel mai numeros grup a inclus adolescenți cu niveluri scăzute de anxietate socială, puține trăsături narcisice și comportamente agresive rare. În linii mari, un grup cu puține dificultăți în relațiile sociale.
2) Profilul „clasic” (aprox. 30%)
Aici apar cele mai ridicate niveluri de anxietate socială, asociate cu trăsături narcisice mai degrabă fragile, dar cu agresivitate redusă. Este imaginea cunoscută: adolescentul care se teme de evaluare și gestionează frica prin retragere, evitare, tăcere.
3) Profilul „atipic” (aprox. 25%)
Acesta este grupul care schimbă perspectiva: adolescenți cu anxietate socială moderată, dar cu impulsivitate și agresivitate ridicate, plus cele mai mari scoruri atât la narcisism vulnerabil, cât și la narcisism vizibil. Cu alte cuvinte, o combinație între nesiguranță profundă și reacții ostile — o „armură” care poate masca frica de respingere.
De ce e important: un adolescent ostil poate fi, de fapt, anxios
Eriksson subliniază că recunoașterea acestor diferențe este esențială pentru identificarea timpurie. Dacă anxietatea socială este căutată doar sub forma timidității, există riscul ca adolescenții care reacționează prin iritare, sarcasm, provocare sau izbucniri să fie etichetați rapid drept „problematici”, fără să fie văzută cauza: teama de respingere și hiper-vigilența socială.
Studiul a observat și diferențe între fete și băieți: băieții au apărut mai frecvent în grupul cu reacții agresive. O explicație posibilă ține de normele sociale care îi descurajează pe băieți să-și arate vulnerabilitatea. Pentru unii, e „mai acceptabil” să fie percepuți ca furioși decât speriați.
Ce spun oamenii online: „furia e anxietate mascată”
În discuțiile din comunități precum Reddit, mulți au rezonat cu ideea că furia poate fi o emoție secundară care acoperă frica, rușinea sau sentimentul de lipsă de valoare. Unii au descris agresivitatea ca pe un mecanism de protecție: când sistemul nervos e în alertă, iar stima de sine e fragilă, atacul devine o strategie de a nu mai simți vulnerabilitatea.
E important de nuanțat: autorii nu spun că orice furie înseamnă anxietate socială, ci că, în anumite profiluri, transformarea anxietății în comportamente agresive se asociază cu trăsături narcisice mai accentuate — adică o nevoie puternică de a proteja imaginea de sine.
Limitele cercetării (și de ce contează)
Ca orice studiu, și acesta are limite:
- datele au fost colectate o singură dată, deci nu se poate stabili ce apare prima dată (trăsăturile sau anxietatea)
- profilurile nu trebuie tratate ca diagnostice fixe, ci ca tipare care pot apărea într-o etapă de dezvoltare
Autorii subliniază nevoia de studii longitudinale, care să urmărească aceiași copii pe mai mulți ani. Asta ar ajuta la identificarea timpurie a riscurilor și la intervenții mai bine adaptate.
Ce ar trebui să rețină părinții și profesorii
Mesajul practic e simplu: un adolescent impulsiv sau ostil poate avea, în spate, o anxietate socială profundă. În loc de etichete rapide, merită observate și întrebări precum:
- În ce situații apar izbucnirile: când e evaluat, comparat, ironizat?
- Există frică de rușine, critică, respingere?
- Comportamentul e o „armură” care îl ajută să nu pară vulnerabil?
Pentru unii tineri, terapiile standard pentru anxietatea socială pot fi mai puțin eficiente dacă nu țin cont de impulsivitate și ostilitate. Intervențiile adaptate profilului pot crește șansele de reglare emoțională, relații mai sănătoase și o stimă de sine mai stabilă.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul unui specialist în sănătate mintală.