Interpreta Aura este „omul-soare” care emană o energie debordantă. Dar dincolo de lumina pe care o oferă publicului, există o femeie care a învățat, uneori dureros, să fie mai prudentă, mai înțeleaptă și mai atentă cu propria inimă. În interviul de mai jos, Aura vorbește sincer despre maternitate, despre divorț ca încercare care a schimbat-o definitiv și despre felul în care a reușit să ia lecții de la viață.
Mulțumim Centrului Comercial Unic pentru ținute și realizarea acestui proiect.
REDACTOR: Dacă ar fi să descrii în 3 cuvinte femeia care ești azi, care ar fi — și care a fost „prețul” acestor trei cuvinte?
AURA: Înțelepciune, prudență și egoism — în sensul bun al cuvântului.
Prețul pentru înțelepciune și prudență a venit după mai multe dezamăgiri în oameni dragi, în prieteni, în general în multă lume. Cred că am devenit mai prudentă și mai înțeleaptă: nu mai deschid sufletul atât de ușor, nu mă mai atașez atât de repede și nu-mi mai fac iluzii despre oameni, așa cum făceam înainte — îi vedeam din start pe toți buni.
Iar despre „egoism”: am început să-mi acord mai mult timp mie, să mă pun pe mine pe primul loc și abia apoi pe ceilalți. E, de fapt, o formă de iubire de sine.
REDACTOR: Ca fiică, ce ai moștenit de la mama ta: forța, blândețea, zâmbetul sau felul de a iubi? Și ce ai ales conștient să nu duci mai departe?
AURA: Cred că zâmbetul. Aici ne asemănăm foarte mult. De fapt, sunt „fata tatei” — semăn mult cu tata — dar zâmbetul l-am moștenit de la mama. Și felul meu de a fi, firea optimistă, tot de la ea.
Mama mea este un om-soare: o vezi mereu cu zâmbet, indiferent ce s-ar întâmpla. Zâmbetul și optimismul sunt, fără îndoială, moștenirea ei în mine.
Ce am ales conștient să nu duc mai departe este sacrificiul prea mare pe care l-a făcut pentru familie. Cumva, a uitat de sine, iar eu mi-am promis că nu voi repeta aacest lucru.
REDACTOR: Ca mamă, care a fost momentul în care ai realizat că nu trebuie să fii „perfectă” ca să fii suficientă?
AURA: Cred că momentul a venit când fetele mele au crescut și au ales să plece la studii peste hotare. Atunci mi-am dat seama că nu trebuie să fiu atât de protectoare — că e important să le las să se descurce singure.
Și am încetat să mă dojenesc că nu am reușit să fiu mereu lângă ele sau că nu am avut posibilitatea materială să le împlinesc toate dorințele. A fost, de fapt, cea mai bună alegere, pentru că distanța le-a făcut mai puternice.
Am realizat că am crescut niște fete tare de treabă, care nu m-au acuzat niciodată că le lipsește ceva sau că nu au suficientă atenție. Sunt de sine stătătoare și asta mă bucură enorm.
Pentru mine e clar: nu trebuie să fii prezentă fizic în fiecare clipă. Important e să fii cu gândul, să fii acolo emoțional. Nu poți fi oriunde mereu — și nici nu este necesar.
REDACTOR: În perioadele grele din viața ta, ce te-a ținut cel mai mult în picioare: oamenii apropiați, credința, munca?
AURA: Oamenii apropiați — familia, mama, fetele, prietenii care mi-au fost alături fără să le cer. Și, desigur, munca.
Am avut norocul ca într-o perioadă grea din viața mea să am foarte mult de lucru, iar asta a fost o salvare. În paralel, m-a ținut și credința că, într-un final, totul va fi bine.
REDACTOR: Cât de mult te-a schimbat maternitatea și ce adevăr despre tine ai descoperit abia după ce ai devenit mamă?
AURA: Am înțeles că există o viață „până la” și o viață „după”. Nimic nu mai este la fel după apariția fetelor în viața mea.
Se schimbă totul. Orice decizie, orice acțiune ajunge să fie legată de copii. Nu mai trăiești doar pentru tine: nu poți face nimic fără să te raportezi la ei. Cu gândul și cu grija lor, oriunde ai fi.
REDACTOR: Există o rană din viața ta care, în timp, s-a transformat în cea mai mare putere a ta?
AURA: Cea mai mare rană și dezamăgire a fost divorțul. M-a călit și m-a făcut să înțeleg că pot — că sunt în stare să trec prin viață puternică și încrezătoare.
REDACTOR: Ce nu se vede dincolo de zâmbetul Aurei?
AURA: Cred că nu se văd problemele, lacrimile, grijile, emoțiile. Încerc să le țin departe de ochii lumii. Sunt un om foarte emotiv și totul trece prin mine, chiar dacă, la suprafață, nu pare.
Și, din experiență, am înțeles că oamenii caută mai degrabă lumină: persoanele optimiste, zâmbitoare, cu care e ușor să comunici și să socializezi. De aceea, îmi păstrez grijile, gândurile și regretele în intimitate. Rar vorbesc despre ele — chiar și cu cei apropiați — deși, uneori, ai nevoie să te descarci și să vorbești cu cineva.
REDACTOR: Care a fost cea mai grea încercare care te-a schimbat definitiv ca femeie?
AURA: Divorțul. Trădarea. A fost momentul care m-a schimbat definitiv ca femeie.
REDACTOR: În showbiz se vorbește mult despre aparențe. Cât de greu este să rămâi autentică într-o lume plină de măști?
AURA: Sincer, pentru mine nu e greu. Probabil e o calitate a mea: sunt autentică. Nu încerc să port măști — nici pe scenă, nici pe stradă, nici online. Sunt aceeași peste tot.
REDACTOR: Există un regret pe care Aura încă îl poartă în suflet — sau ai învățat să faci pace cu trecutul?
AURA: Îmi este greu să răspund. Mi-ar fi plăcut să spun că am făcut pace cu trecutul. Parcă s-a cicatrizat, dar încă mai am un regret: că nu am reușit să le ofer copiilor mei o familie fericită. La capitolul acesta simt că nu mi-am făcut lecția. Acesta este regretul meu.
REDACTOR: Astăzi, Aura iubește fără rezerve… sau își protejează inima mai mult ca niciodată?
AURA: Îmi protejez inima mai mult ca niciodată. Nu pot iubi fără rezerve — trădarea a fost prea dureroasă. Nu aș lăsa ușor pe cineva să intre în inima mea.