„Promisiunea de la apus” – O poveste de iubire care a sfidat timpul, dar nu și destinul
Există iubiri care nu se uită niciodată, indiferent câți ani trec sau câte lacrimi se varsă. Uneori, sufletul pereche nu e menit să rămână lângă noi, dar dragostea adevărată lasă mereu urme adânci – și uneori, cele mai frumoase povești au cel mai dureros final.
Irina și Vlad s-au cunoscut într-o vară toridă, pe malul unui lac. Ea – visătoare, cu ochii mari și zâmbet de copil, el – tăcut, dar cu o privire care spunea totul. S-au îndrăgostit pe nesimțite, printre plimbări la apus, râsete și promisiuni șoptite sub stele.
S-au căsătorit, iar fiecare zi împreună era o sărbătoare. Irina îi scria bilețele pe care Vlad le găsea ascunse în buzunar sau sub pernă, iar el îi aducea în fiecare sâmbătă flori de câmp.
Timpul părea să stea în loc pentru ei, dar viața avea alte planuri. Vlad a primit o ofertă de muncă în străinătate, o șansă la care visase mereu, dar care acum părea o pedeapsă. S-au privit în ochi, fără cuvinte, știind că despărțirea va fi grea. Au făcut o promisiune: indiferent ce se va întâmpla, la fiecare apus, să se gândească unul la celălalt, oriunde ar fi.
Au urmat luni de dor, scrisori, apeluri târzii și speranțe. Dar distanța a început să lase urme. Irina se stingea încet, așteptând vești care veneau tot mai rar. Într-o zi, a primit un mesaj scurt de la Vlad: „Mă întorc curând. Ține-mi promisiunea la apus.”
În acea seară, Irina a mers pe malul lacului, cu speranța că-l va vedea din nou. Soarele cobora încet, iar vântul aducea parfumul florilor de câmp. A așteptat până când ultimele raze au dispărut. O mașină a oprit la marginea drumului, iar Vlad a coborât, cu ochii plini de emoție. S-au îmbrățișat puternic, dar inima Irinei bătea slab – boala despre care nu-i spusese lui Vlad își făcuse simțită prezența.
Au stat îmbrățișați, privind apusul, fără cuvinte. Irina a șoptit: „Promit să te iubesc dincolo de orice apus.”
Peste câteva zile s-a stins din viață, fiind răpusă de cancer.
Vlad a rămas cu promisiunea că la fiecare apus, va simți iubirea Irinei, acolo unde cerul atinge pământul.
Unele iubiri nu se termină niciodată, ci doar se transformă în lumină la fiecare apus. Povestea Irinei și a lui Vlad ne amintește că dragostea adevărată nu moare, chiar dacă viața îi desparte pe cei care se iubesc cu adevărat.
Aceasta este un articol de ficțiune.
VEZI ARTICOLE