Hepatita: de câte tipuri este boala și care sunt simptomele
Hepatita rămâne o problemă majoră de sănătate publică, hepatitele virale ducând la decesul unei persoane, în lume, la fiecare 30 de secunde. Tratamentul a evoluat în schimb în ultimul deceniu foarte mult, inclusiv pacienții din Moldova beneficiind de terapii inovatoare. Provocările rămân în continuare vaccinarea și testarea.
La nivel global, mai mult de 300 de milioane de oameni trăiesc infectați cu hepatită și peste 1.3 milioane își pierd viața anual din cauza hepatitelor B și C, arată specialiștii.
Dar ce este hepatita? Hepatita este o inflamație a ficatului cauzată de infecția cu unul dintre virușii hepatici A, B, C, D sau E. Este a doua cauză infecțioasă de deces la nivel global, hepatitele B și C fiind cele mai răspândite forme cronice ale bolii. Acestea pot provoca complicații severe, precum ciroza hepatică și cancerul de ficat, din cauza cărora la fiecare 30 de secunde cineva moare. Hepatita poate fi și rezultatul altor factori, precum consumul excesiv de alcool, toxine, medicamente, sau afecțiuni autoimune.
Obiectivul Organizației Mondiale a Sănătății este acela de a reduce infectările cu 90% și de a reduce decesele cu 65% până în 2030, în condițiile în care studiile arată că virusul hepatic B are un procent de infectivitate de 33%, iar virusul hepatic C - 3%. Problema nerezolvată rămâne diagnosticarea, estimările fiind că 9 din 10 pacienți bolnavi de hepatită sunt nediagnosticați. În prezent, hepatita cronică C este o boală curabilă, iar împotriva hepatitei B există vaccin și de asemenea tratament.
Formele hepatitei și modalitățile de transmitere
Hepatitele au două forme: hepatita acută (în primele 6 luni de la infectare), care se manifestă clinic după aproximativ 21 zile de la infectare, respectiv hepatita cronică (după 6 luni) – în care celulele hepatice sunt distruse progresiv și înlocuite de țesut conjunctiv și de o rețea de cicatrici fibroase, ce împiedică circulația sangvină. Hepatitele acute sunt relativ puține ca număr raportate anual (câteva sute), în schimb depistarea hepatitelor cronice care determină complicațiile amintite anterior rămâne un obiectiv major.
Tipurile de hepatită sunt următoarele:
Hepatita A - sau „boala mâinilor murdare”. Virusul hepatic se găsește în materiile fecale ale persoanelor infectate, iar transmiterea are loc prin contact cu obiecte, alimente, apă contaminată cu materii fecale provenite de la o persoană infectată. Trecerea prin infecția cu virusul hepatic A creează imunitate. Cea mai bună metodă de prevenție este însă vaccinarea și, ca și în cazul multor altor boli, respectarea cu rigurozitate a regulilor de igienă care presupun: spălarea mâinilor cu apă și săpun, înainte și după folosirea toaletei, înainte și după prepararea alimentelor sau schimbarea scutecelor; spălarea corectă a legumelor și fructelor și evitarea alimentelor insuficient gătite; folosirea de surse de apă de băut necontaminate; utilizarea corectă a prezervativelor.
Hepatita B - are cale de transmitere sexuală (schimb de fluide ale corpului), însă transmiterea se poate face și prin contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate (răni, ulcerații) sau prin fluide injectate infectate, folosirea în comun cu persoane infectate a seringilor sau altor instrumente contaminate care pot provoca sângerare (de exemplu forfecuțe de manichiură / pedichiură). Virusul B poate fi de asemenea transmis de la mamă al făt, fie la naștere, fie prin laptele matern. Ca și în cazul hepatitei A, cea mai bună metodă de prevenție este vaccinarea (care previne și hepatita D). Regulile de igienă și în acest caz sunt importante, alături de utilizarea prezervativelor, utilizarea seringilor de unică folosință, evitarea folosirii în comun a obiectelor etc..
Hepatita B reprezintă o mai mare provocare în privința tratării, în cazurile grave putându-se ajunge la transplant.
Hepatita C - se transmite prin contact direct cu sângele unei persoane infectate (ace/instrumentar folosit în comun cu persoane infectate, transfuzii, transplant de organe, de la mamă la făt în timpul sarcinii sau prin contact sexual neprotejat). Virusul poate rămâne latent o lungă perioadă. Poate de asemenea cauza ciroză sau cancer. Ca și în cazul hepatitelor A și B, respectarea regulilor de igienă, utilizarea prezervativului, evitarea folosirii obiectelor personale în comun, evitarea tatuării și piercing-ului în locuri care nu prezintă încredere sunt măsuri de prevenire.
Hepatita D – apare la persoanele care suferă și de hepatită B, apariția hepatitei D accelerând progresia bolii, astfel că ciroza poate să apară chiar cu 10 ani mai devreme.
O caracteristică a tuturor hepatitelor este aceea că la început sunt asimptomatice și ajung să se manifeste după aproximativ două luni.
Simptomele hepatitei pot fi: febra, oboseala, scăderea apetitului, urină închisă la culoare, icter (îngălbenirea pielii), disconfort în zona ficatului, dureri articulare, dureri musculare, scăderea apetitului. Când boala avansează, adică în formele cronice, semnalele de alarmă pot fi: scăderi în greutate, retenție de apă în țesuturi, mărirea abdomenului, umflarea articulațiilor etc.