Ziua Limbii Române – Limba care ne unește, ne definește și rămâne vie. Câți oameni vorbesc românește în întreaga lume
Limba română, sărbătorită anual pe 31 august, este mai mult decât un mijloc de comunicare: este tezaurul nostru identitar, puntea dintre generații și simbolul continuității unui popor. Învățată mai întâi în familie și la școală, apoi cultivată sau, din păcate, uneori ignorată ori alterată, limba română rămâne vie și puternică: ea exprimă și unește, poate și să dezbine, definește identitatea și se transmite din generație în generație.
Vasile Alecsandri o numea „tezaurul cel mai prețios moștenit de copii de la părinți, depozitul sacru al generațiilor trecute”.
Limba română, vorbită de milioane de oameni
În familia limbilor romanice, româna se situează pe locul cinci ca număr de vorbitori, după spaniolă, portugheză, franceză și italiană. Este limba maternă pentru aproximativ 24 de milioane de oameni și este vorbită, în total, de circa 28 de milioane la nivel global. Româna se folosește și în serviciile religioase de pe Muntele Athos, iar comunități de români din Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea Timocului), Bulgaria, Croația, Slovenia, Slovacia sau Polonia păstrează acest grai viu și autentic.
Limba română, predată în 43 de țări
Emigrația a răspândit limba română în întreaga lume: în Israel, 5% din populație are origini românești și vorbește româna; în Italia, Spania, SUA, Canada, Franța, Germania, Portugalia, Cipru sau Australia trăiesc peste 3 milioane de români. Astăzi, limba se predă în școli și universități din 43 de țări, fiind studiată și de numeroși străini.
Această zi este marcată de autorități, instituții publice, reprezentanțe diplomatice, institute culturale și organizații românești din străinătate prin programe și evenimente cultural-educative cu caracter evocator sau științific dedicate limbii române.
Graiurile românești – diversitate în unitate
Cu mici variații de accent și pronunție, limba română este înțeleasă pretutindeni de conaționali. Totuși, regiunile istorice au graiuri distincte: dulcele grai moldovenesc, bogat în regionalisme și diferențe gramaticale; graiul ardelenesc, molcom și particular; cel bănățean, cu influențe latine, slave, maghiare și germane; graiul muntenesc, apropiat de limba literară, dar marcat de influențe grecești, bulgărești sau sârbești; graiurile timocen și mehedințean, cu trăsături fonetice proprii.
Limba română rămâne un simbol al unității și identității naționale, o punte între trecut și viitor, între generații și între românii de pretutindeni. Să o prețuim, să o vorbim corect și să o transmitem mai departe, pentru ca ea să rămână vie și puternică. La mulți ani, limbii române!