TOPUL țărilor cu cele mai mari emisii de carbon din lume

Imagine

De obicei, emisiile de carbon sunt măsurate în tone metrice, însă contextul și modul în care aceste emisii sunt generate contează enorm. Statele Unite, de exemplu, sunt responsabile pentru aproximativ 24% din totalul emisiilor istorice de CO₂ de la 1800 încoace, însumând circa 421 de miliarde de tone metrice. Pentru a înțelege cu adevărat impactul și cauzele acestor emisii, analiștii evaluează nu doar totalul, ci și emisiile pe cap de locuitor și productivitatea carbonului – adică eficiența cu care fiecare țară produce valoare economică din fiecare tonă de CO₂ emisă.

În 2024, aceeași listă de zece țări a dominat topul celor mai mari emițători de CO₂, cu mici schimbări de poziție între Canada și Coreea de Sud. Aceste zece state sunt responsabile pentru aproape 70% din emisiile globale de CO₂, potrivit datelor analizate de Forbes pe baza statisticilor FMI și ale Băncii Mondiale.

Diferențe majore între economii dezvoltate și emergente

Analiza arată că nu toate emisiile sunt egale. Există diferențe structurale între economiile mature și cele emergente, atât în ceea ce privește emisiile pe cap de locuitor, cât și productivitatea economică a carbonului.

• China este cel mai mare emițător global, depășind la acest capitol următoarele patru țări din clasament la un loc. Deși investește masiv în energii regenerabile, emisiile sale continuă să crească cu 1,8% anual în ultimul deceniu. Productivitatea carbonului Chinei este modestă: pentru fiecare kilogram de CO₂ emis, economia generează doar 1,50 USD, iar emisiile pe cap de locuitor sunt de 8,9 tone – mai mici decât în multe țări dezvoltate, dar semnificativ mai mari decât în alte economii emergente.
• Statele Unite ocupă locul secund, cu 5,1 miliarde de tone metrice (12,5% din totalul global). În ultimii 10 ani, emisiile SUA au scăzut cu 1% anual, iar eficiența economică este cea mai ridicată din top zece: fiecare kilogram de CO₂ emis aduce 5,71 USD în economie. Totuși, americanul mediu consumă și emite 15 tone de CO₂ anual – de peste două ori mai mult decât cetățeanul chinez și de aproape șapte ori mai mult decât un indian. Decarbonizarea avansează, însă stilul de viață și consumul personal rămân provocări majore.
• India reprezintă dilema clasică a țărilor în curs de dezvoltare: emisiile cresc rapid (3,8% pe an), însă pe cap de locuitor acestea sunt foarte mici (2,2 tone), iar productivitatea carbonului este una dintre cele mai scăzute (1,21 USD/kg). Creșterea economică și reducerea sărăciei vin la pachet cu o industrializare accelerată și emisii suplimentare.
• Arabia Saudită are cele mai mari emisii pe cap de locuitor din top, cu 20,9 tone, deși contribuie cu doar 1,8% la totalul global. Acest nivel ridicat este explicat prin subvențiile masive la energie, dependența de petrol și stiluri de viață cu consum energetic ridicat. Productivitatea economică a carbonului rămâne modestă, la 1,70 USD/kg.

Concluzie: Emisiile nu sunt doar o problemă de volum, ci și de eficiență și echitate

Datele arată că, dincolo de totalul emisiilor, contează modul în care fiecare țară folosește energia și carbonul pentru a genera valoare economică, dar și cât de echitabil este împărțit acest cost între cetățeni. În timp ce unele state reușesc să-și crească eficiența și să-și reducă amprenta, altele încă depind masiv de combustibili fosili și modele de consum intensiv. Diferențele dintre economiile dezvoltate și cele emergente, dar și între strategii naționale, vor fi esențiale în discuțiile despre viitorul planetei și combaterea schimbărilor climatice.