O floare din deșertul Atacama ar putea ajuta agricultura globală să facă față secetei
În deșertul Atacama din Chile, cel mai arid deșert din lume, cercetătorii studiază o floare remarcabil de rezistentă, „Cistanthe longiscapa” sau „Pata de guanaco”, care ar putea deține cheia genetică pentru dezvoltarea unor culturi agricole capabile să reziste secetei, relatează Reuters, citată de Agerpres.
Flori în deşertul Atacama (FOTO: MARTIN BERNETTI / AFP / Profimedia)
Această plantă înflorește spectaculos în timpul ploilor rare, creând „fenomenul deșertului înflorit” – un mozaic de culori fuchsia în mijlocul unei întinderi aride. O echipă de la Universitatea Andres Bello din Chile efectuează experimente de secvențiere genetică pentru a descoperi trăsăturile care îi permit să supraviețuiască lipsei de apă și temperaturilor extreme.
„Din cauza schimbărilor climatice, secetele devin o problemă tot mai serioasă pentru agricultură, pentru lume și pentru țara noastră”, a explicat Ariel Orellana, directorul Centrului pentru Biotehnologia Plantelor. „Avem nevoie de plante care să poată să tolereze această secetă.”
Chile se confruntă cu riscuri majore legate de rezervele de apă, iar zona fertilă din centrul țării, vitală pentru exporturile agricole, ar putea fi afectată de secetă extremă până în 2050, potrivit World Resources Institute.
Unicitatea „Pata de guanaco” constă în abilitatea sa de a comuta între două tipuri de fotosinteză: metoda CAM, care economisește apă în condiții de stres, și fotosinteza C3, folosită când condițiile sunt favorabile. Această flexibilitate o transformă într-un model ideal pentru studierea adaptării genetice la medii extreme.
„Această flexibilitate face din ea un model minunat pentru a studia felul în care genele controlează aceste modificări”, a explicat Orellana. Cercetătorii speră să transfere aceste caracteristici către alte culturi agricole, oferind o soluție inovatoare pentru securitatea alimentară în contextul schimbărilor climatice.
Cesar Pizarro Gacitua, directorul departamentului de conservare a biodiversității din regiunea Atacama, subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege cum această plantă reușește să supraviețuiască și să prospere în condiții extreme.