Karl Bushby avea 29 de ani când a plecat din orașul său natal Hull din Anglia și a pornit într-o aventură unică în viață. Cu 500 de dolari în buzunar și câteva echipamente de supraviețuire, a pornit într-o misiune pe care nimeni altcineva din istorie nu o mai dusese la capăt: să parcurgă pe jos un traseu neîntrerupt în jurul lumii, relatează CNBC, citat de Hotnews.
Călătoria pe care Bushby a numit-o „Expediția Goliat” a început în 1998 în Punta Arenas, un oraș din Chile aflat aproape de extremitatea sudică a Americii de Sud. Călătoria l-a purtat de-a lungul mai multor continente, traversând Americile, Asia și Europa și având ca scop final întoarcerea în Marea Britanie.
„Obiectivul a fost pur și simplu să ajung acasă fără ajutorul vreunei forme de transport”, a declarat Bushby într-un interviu pentru emisiunea Make It difuzată de CNBC.
De-a lungul călătoriei, Bushby a respectat două reguli: poate doar să meargă pe jos sau să înoate, fără a fi ajutat de vreo formă de transport, și nu se poate întoarce acasă la Hull decât dacă o poate face pe jos.
„La început păreau două reguli simple, dar, odată ce aceste reguli se lovesc de realitatea lumii reale, lucrurile pot deveni extrem de complicate, mai ales când vine vorba de vize, guverne și regimuri dificile și unele dintre granițele controversate pe care a trebuit să le traversez”, a povestit bărbatul britanic.
Cel mai greu lucru pe care l-a făcut Bushby
În ciuda tuturor provocărilor depășite, una dintre cele mai mari lecții pe care le-a descoperit de-a lungul călătoriei sale nu a avut prea mult de-a face cu durerea fizică sau cu rezistența. A fost, mai degrabă, despre fericire și despre faptul că aceasta vine, în cele din urmă din relații.
„Dacă m-ai întreba care a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în ultimii 27 de ani – fără îndoială, acesta a fost să pierd femeile de care m-am îndrăgostit. Asta este cel mai greu lucru cu care te vei confrunta… Partea fizică – durerea e ușoară, suferința e altceva”, susține Bushby.
„Cele mai fericite momente au fost atunci când eram în acele relații. Când ești cu cineva”, subliniază el.
De asemenea, a învățat că oamenii sunt, în general, foarte buni, indiferent de cultură sau regiune. El spune că a fost primit și îngrijit de multe ori pe parcursul călătoriei sale în locuințele unor necunoscuți care nu au cerut nimic în schimb.
„Nici măcar nu vorbiți aceeași limbă, așa că totul se reduce la zâmbete și încuviințări din cap, iar apoi te trimit mai departe… Este o poveste după alta, în fiecare cultură, în fiecare țară”, afirmă el.
„Lumea aceasta este mult, mult mai prietenoasă și mai bună decât pare”, subliniază bărbatul.
Lecții despre fericire din partea unui globetrotter
Călătoria lui Bushby din ultimii 27 de ani l-a purtat prin numeroase experiențe-limită.
A traversat celebrul Darién Gap din America Centrală, a fost reținut de autoritățile ruse, închis în Panama, a fost la un pas de a muri înghețat în Alaska și a înotat peste Marea Caspică într-o perioadă de 31 de zile.
Pe lângă toate acestea, au existat perioade în care a mers zile întregi fără mâncare, după ce parcursese distanțe mari pe jos, s-a bazat pe ajutorul medical oferit de străini și a petrecut multe nopți singur, într-un cort montat pe marginea drumului.
„Psihologia foamei este interesantă. Nu este ceva cu care majoritatea dintre noi suntem obișnuiți. Când nu ai nicio idee de unde va veni următoarea masă, devii pur și simplu obsedat de găsirea a ceva de mâncare”, afirmă Bushby.
„Vezi mâncare peste tot – fiecare umbră, fiecare piatră pare ceva ce ai putea mânca. Ajungi să alergi de colo-colo, urmărind halucinații de cele mai multe ori”, mai spune acesta.