Psiholog: „Să nu îi spui copilului asta niciodată”
Crizele de furie sunt una dintre cele mai epuizante și provocatoare experiențe pentru un părinte. Ce faci? Îl lași, îl cerți, îl iei în brațe? Și mai ales: cum îl ajuți să învețe ceva din tot acest haos emoțional?, scriu cei de la hotnews.ro.
De ce nu funcționează „Nu mai fi nervos!”?
Pentru că nu facem decât să reprimăm ceva ce trebuie, de fapt, conținut („a conține” în sens psihologic, nu fizic, înseamnă capacitatea unui adult de a ține emoțional o trăire dificilă a copilului – fără să o respingă, să o ignore sau să o amplifice – n.r.). „Negarea emoției duce la reprimare, iar ceea ce este reprimat nu dispare – se întoarce sub formă de anxietate, somatizări, agresivitate pasivă”, spune psihologul. Furia are nevoie de o „rampă de descărcare – simbolică sau verbală – pentru a nu se întoarce împotriva propriei identități.”
Ce putem face concret când copilul are o criză de furie?
Nu există un protocol fix, spune psihologul, pentru că fiecare copil declanșează altceva în părintele său. „Ceea ce pe mine mă sperie într-o criză, pe altul îl poate lăsa complet indiferent. Cel mai important este să fii acolo – prezent fizic și psihic”, adaugă specialistul.
Iată câteva repere pot ajuta:
- Validați-i emoția
Spuneți-i că îl vedeți, că îi recunoașteți emoția: „Văd că ești foarte furios. Îmi dai voie să te ajut să găsim o cale prin care să spui ce simți?” - Oferiți-i un ajutor simbolic
Copiii au nevoie de modalități fizice sau simbolice prin care să-și descarce furia. În acest caz, pot fi de folos anumite obiecte sau acțiuni, cum ar fi o pernă în care să lovească, hârtie și creioane pentru a desena furia ori un loc, un colț în casă unde are voie să strige sau să plângă. - Încurajați exprimarea verbală
Ajutați-l să exprime în cuvinte emoția: „Sunt furios pe…”, „M-am supărat pentru că…”